“Spiritul liber este precum gândul: nu stă o clipă locului. Pentru el mişcarea înseamnă viaţă, iar viaţa esenţa progresului: să ajungi de unde eşti, acolo unde trebuie să fii.
Spiritul liber este statornic în marea-i decizie precum muntele în taina proprie-i măreţii : te poţi baza pe sprijinul său la orice pas, dar nu-l poţi lua cu tine.
Spiritul liber este precum orice suflet de copil: nu ştie să urască, dar ştie să ierte. Nu se teme să plângă şi poate să râdă din toată inima. Se ruşinează de greşelile sale, dar niciodată de prietenul său. Se bucură de fiecare clipă, dar nu detestă trecutul. Visează mult şi iubeşte şi mai mult.”
S-au rasturnat cuvintele si au refuzat sa mai respecte reguli ancestrale. DA a devenit NU.
Chiar si cuvintele au propria lor revolutie. Am sa le las sa traiasca plenar momentul razvratirii si cand am sa le chem la mine. ..vor veni inapoi fericite!
Este fascinant cum prin suferinta ne “invatam” pe de rost lectiile si totusi inconstient…alegem sa experimentam si alte aspecte ale aceluiasi adevar. Traim, iubim si daca ne dorim cu adevarat…ne transformam. Este momentul divin cand intelegem ca lucrurile pot sa fie ALTFEL, daca resetam programele din noi.
Tot ce avem nevoie este curajul de a ne configura altfel drumul. Incepand cu Primul Pas.
Am auzit recent o vorba de duh: “Ca sa ai ce n-ai avut, trebuie sa faci ce n-ai facut.” Revelatia m-a facut sa zambesc minute in sir. Si ma incanta enorm ideea ca putem sa gasim raspunsuri in diversitate, “gustand” din diversele forme si culori ale verbului “a trai”.
Mi-am amintit de un om interesant care m-a invatat ca unele bariere se trec atipic: le constientizam, le studiem dimensiunile, le vedem frumusetea si defectele si ajungem sa intelegem ca de fapt nici nu sunt atat de interesante si importante pe cat credeam initial. Le-am asimilat si mergem mai departe.
Cu fiecare trezire, adunam in fiinta noastra trairi unice si cifrate in decor. Si, de cele mai multe ori, suntem atat de angrenati in lupta cu cotidianul incat nu constientizam misterul divin al fiecarei dimineti, al fiecarui rasarit, al atingerii luminii printre pleoape.
Cum ar fi lumea daca am ramane vesnic indragostiti. Si nu doar de persoane iubite ci si de Stari, de Frumos, de Natura si de Viata. Suna poate naiv, idealist, pentru unii absurd. Dar daca am reusi asta? Poate am imbatrani mai greu! Am trai mai intens si perpetuu tot ce ne incanta inima. Fara frica gandului ca e ceva trecator si fara dorinta de a “consuma” totul dintr-odata. Fara amare pareri de rau, fara sa apelam apoi la solutii de “undo”…de parca sfarsitul ar putea fi asociat cu uitarea. Cum ar fi sa putem da noi valente acestei stari de indragostire? Sa putem darui tot ce este mai frumos in sufletul nostru, pentru a vedea cum oamenii din jurul nostru zambesc, cum incep sa-si vada “aripile” si au curajul de a visa cu ochii deschisi. Cu siguranta, amprentele noastre ar deveni tot mai clare.
Cineva mi-a spus ca 2010 este un an al transformarii pe toate planurile, un an al curajului si destinului asumat. Deci ne ridica tuturor o mare provocare, de a ne uita in oglinda…dincolo de propria reflexie…pentru a identifica toate lucrurile care ne ajuta sa devenim mai buni, care ne hranesc spiritul si ne ajuta in evolutia personala…aici si acum! Si cum m-au intrebat multe persoane dragi ce cred despre 2012…inspir adanc si le raspund inca o data: Totul va fi asa cum vrea Dumnezeu. Nu cred ca plecam nicaieri ci doar vom incepe sa exploram mai mult adancul sufletelor noastre. Si-mi place sa cred ca astfel, treptat, vom redeveni Umani!
O prietena mi-a spus ca numeste acest an “caleidoscopic”. Cu ganditoare tample intre palme, m-am cufundat in amintire de an.
Intens, controversat, surprinzator, introspectiv, curajos, asumat…acest an – existentiala piatra de hotar – a avut multe de spus. Unele lectii s-au invatat pe de rost iar o parte din intelesuri inca isi asteapta in etape descifrarea…printre alte zambete si incruntari.
2009 m-a invatat sa iubesc potrivirile si nepotrivirile: de OM, de CUVANT, de STARE si de NONCULOARE. Mi-a adus nopti mai scurte, zile mai pline, ganduri mai multe, autocunoastere, muzica altfel, ingeri si lumina. Am castigat o lupta cu mine insami.
Curand, la o secunda diferenta intre coordonate de timp, ma voi contura intr-un nume propriu mai increzator, mai frumos, suficient de inteligent, mai putin ezitant. Autentic L.
“Look my eyes are just holograms / Look your love has drawn red from my hands
From my hands you know you’ll never be / More than twist in my sobriety”
Candva mi-am facut aceasta promisiune: sa nu scriu despre oameni ci despre situatii si senzatii. Ma tin de cuvant si spun…daca trecutul doare, daca impresiile sunt consideratie lectii, daca negocierea trebuie sa fie un act constient…aleg INTROSPECTIA! Pentru ca stiu ca “Adevarul este pretutindeni, dar nu-l recunoaste decat cel care-l cauta.”
