“Vegheaza sa nu dispari in personalitatea altcuiva, barbat sau femeie” Scott Fitzgerald

Adevar si provocare!
Suntem in continua transformare de sine, e un proces al secundelor…firesc si imperceptibil. Ma intreb obsedant…oare cati oameni traiesc, cu adevarat, in si prin ei insisi? Cat sunt chintesenta si cat inseamna experiente interumane cristalizate in obiceiuri si tipare?  Unde este granita dintre “EU-L meu nativ” si ceea ce devin prin ceilalti?

Cu acest buchet de ganduri, mi-am plimbat astazi pasii mult…in tacere. Pana cand am ajuns in fata oglinzilor ce dau raspunsuri mute. Prin irisi.  Am simtit cum in jurul meu TOATE vor sa-mi dea din sinele lor. Zambind, le-am raspuns cu maini incrucisate, reticenta, intr-o ferma reactie de autoprotectie. Le-am spus ca nu ma vreau diluata. Vreau sa ma cristalizez din propria mea esenta si sa las urme adanci in fiecare oglinda. Sa le stiu si sa ma stiu “reflexii si umbre de mine”.

Si cu fiecare verb la persoana I singular, inteleg tot mai bine  ce misiune grea avem …de a ramane…”eu cu mine”. Curati si nealterati de durere si instrainare. Constienti ca suntem, fiecare dintre noi o minune de vers ce-si asteapta deslusirea.

Doar asa, putem spune liber si pur: “iubesc”