Starea de indragostire

Cu fiecare trezire, adunam in fiinta noastra trairi unice si cifrate in decor. Si, de cele mai multe ori, suntem atat de angrenati in lupta cu cotidianul incat nu constientizam misterul divin al fiecarei dimineti, al fiecarui rasarit, al atingerii luminii printre pleoape.

Cum ar fi lumea daca am ramane vesnic indragostiti. Si nu doar de persoane iubite ci si de Stari, de Frumos, de Natura si de Viata. Suna poate naiv, idealist, pentru unii absurd. Dar daca am reusi asta? Poate am imbatrani mai greu! Am trai mai intens si perpetuu tot ce ne incanta inima. Fara frica gandului ca e ceva trecator si fara dorinta de a “consuma” totul dintr-odata. Fara amare pareri de rau, fara sa apelam apoi la solutii de “undo”…de parca sfarsitul ar putea fi asociat cu uitarea. Cum ar fi sa putem da noi valente acestei stari de indragostire? Sa putem darui tot ce este mai frumos in sufletul nostru, pentru a vedea cum oamenii din jurul nostru zambesc, cum incep sa-si vada “aripile” si au curajul de a visa cu ochii deschisi. Cu siguranta, amprentele noastre ar deveni tot mai clare.

Cineva mi-a spus ca 2010 este un an al transformarii pe toate planurile, un an al curajului si destinului asumat. Deci ne ridica tuturor o mare provocare, de a ne uita in oglinda…dincolo de propria reflexie…pentru a identifica toate lucrurile care ne ajuta sa devenim mai buni, care ne hranesc spiritul si ne ajuta in evolutia personala…aici si acum! Si cum m-au intrebat multe persoane dragi ce cred despre 2012…inspir adanc si le raspund inca o data:  Totul va fi asa cum vrea Dumnezeu. Nu cred ca plecam nicaieri ci doar vom incepe sa exploram mai mult adancul sufletelor noastre. Si-mi place sa cred ca astfel, treptat, vom redeveni Umani!